%Şh±o - • *^ SH&OftGÎÎE TQl^QZEI e*J"^ c$gmcA JJ7T rMQrj i975 i FJ JITVIIA Ei> OT E .rCV( I H " ■ KV°'A MM TEODOB^JtAl/AEfo TAÎEllS'lVKCÎIGEVn^ ^Ajmi^smrR ir e#i& LVPTA M CETATEA Bi^~ lEi^Ci^vQKAii pe a raiav 1/ULA. u/Y w$os PEBWP î<QMÂ*JEXrC UE CAXBE GHHOSgHE SSQttDZlEt NARAŢIUNE PREAFRUMOASĂ despre MIHAIL VOIEVOD. Cum domni în Ţara Românească, cum tăie pe turcii ce se asediaseră aci, cum săvirşi multe isprăvi vitejeşti şi cum în urmă de pizmă fu ucis fără luptă. De STAVRINOS GRECUL VISTIER, scrisă în Ardeal, în cetatea Bistriţii, la lumina stelelor, la anul 1601, în limba grecească, tipă- rită mai întîi în Veneţia la anul 1638 de către Neofit Ieromonah pe cheltuiala lui Panos Pe- panos şi adusă acum în stih românesc de către GHEORGHE TOMOZEI pentru editura EMINESCU Bucureşti, 1975 Poema lui Stavrinos ...Pe harta Atenei moderne sint cîteva străzi ce se numesc Iaşi, Bucureşti, Drăgăşani, Drumul Brăi- lei (intru nemurirea bătăliilor purtate de către eteriştii lui Ipsilanti în Moldova şi Ţara Româ- nească), dar există şi una ce se cheamă Mihai Vodă şi are o întindere pe măsura celor ce poartă numele de Plutarchos, Sofocle ori Omiros. Mihai Vodă al românilor nemurit în cuprinsul ce- tăţii încă umbrite copleşitor de coloanele Partheno- nului ? Iată un fapt ce nu le pare surprinzător isto- ricilor care ştiu că de numele şi isprăvile Viteazului de mai sus de Dunăre s-au legat fierbinţile speranţe ale grecilor, care vedeau în voievodul nostru pe bărbatul capabil să-i alunge pe turci din teritoriile balcanice pe care le ocupau. Cu mai mult de două secole înainte de Eterie, numele lui Mihai devenise simbolul posibilei eliberări a Helladei eterne şi (D. Russo ne-a dovedit-o) eroul român a fost in- tegrat, în cîntece populare greceşti, familiei de eroi din Iliacla. Aceste, cîntece de slavă închinate lui Mihai Vodă au nutrit materia epică a unei lungi poeme scrise în greaca modernă de Stavrinos. Dar cine a fost Stavrinos ? Aşa cum se cuvine cu un poet despre a cărui trecere prin lume ştim foarte puţine lucruri, nu-i ştim lui Stavrinos nici măcar numele cel mic şi sîntem chemaţi să-1 pomenim — ca pe marii poeţi — numai cu un nume. în poema sa, în ulti- mele sale versuri, Stavrinos găseşte de cuviinţă să se adauge şi pe sine viforoasei lumi pe care s-a străduit s-o povestească : „Dacă doriţi să aflaţi şi patria mea, Malsiana se cheamă oraşul unde m-am născut, aflat prin părţile Delvinului. Numele meu e Stavrinos, iar pronumele (!) Vistier. Şi am scris poema eu singur din propria mea iniţiativă, în Ardeal, în cetatea Bistriţei, noaptea, la lumina ste- lelor." In afara acestor versuri confesive, nu mai deţi- nem vreo altă informaţie despre vistiernicul lui Mihai. Editorul lui Stavrinos la Veneţia, ieromona- hul Neofit, credea la 1672 că născutul la Malsiana ar fi fost „ucis împreună cu fiul său, Gheorghe hatmanul, mai tîrziu, după 30 de ani, de către Ştefan Vodă Tomşa fără vină", dar D. Russo îl „corectează" dovedind că Tomşa, care a domnit in Moldova în 1611—1615 şi 1621—1623, nu-1 putea ucide pe vistiernicul-poet „cu 30 de ani mai tîrziu", adică pe la 1631 ! Se crede cu îndreptăţire că Stavrinos a fost în- temniţat împreună cu mulţi alţii din preajma lui Mihai in zilele ce au urmat cumplitei omorîri din Cîmpia Turzii. închis la Bistriţa în vara lui 1601, Stavrinos mai era acolo în zilele lui februar 1602, cînd pretinde că ar fi compus (în numai două zile !) întreaga poemă. De aici înainte, urmele lui se pierd. A fost el ucis ca unul care putea avea ştire despre „comorile" lui Mihai? A luat el drumul pribegiei, la început în Moldova, ori mai apoi în Apus, ori a încercat să revină la Malsiana ? Greu de presu- pus. Deşi ne apare ca o evidenţă faptul că Stavri- nos a trăit în apropierea celui pe care se ambi- ţiona să-1 asemuie cu Ahile, ne e greu să credem că el a fost atît de implicat pe cît se crede în destinul voievodului pe care 1-a slujit. Că va fi fost vistiernic ne apare ca neîndoios, dar că a fost vis- tiernicul Iui Mihai n-o putem afirma. Dezastrul de la Turda ne-a văduvit istoria de numeroase acte din cancelaria lui Mihai. Există o întreagă literatură consacrată momentului (memoriale de călătorie, ra- poarte ale unor agenţi secreţi, scrisori particulare) şi e cel puţin straniu că numele trezorierului de... rime greceşti nu apare niciodată, nicăieri. înclin să cred că în tabăra lui Mihai puteau fi întîlnite, alături de sfetnicii şi oştenii lui de cre- dinţă, multe personaje cu gustul aventurii atrase de fascinanta-i personalitate, urmîndu-l fără vreun scop, ca fluturii atraşi de lumină. Stavrinos va fi fost unul dintre aceşti fluturi. Vistiernic (al alt- cuiva, de altundeva), Stavrinos a fost poate un sim- plu neguţător ori slujbaş de cancelarie pe lîngă Mihai şi faptul că stingerea voievodului i-a adus şi lui gratiile temniţei şi mai apoi poate chiar moartea trebuie să ne dovedească nouă chipul în care „vistiernicul" şi-a afirmat devoţiunea. Cunos- cător al unor modele literare, dar prea puţin dă- ruit de zei, Stavrinos a compus nu atît potrivit convenţiilor literaturii timpului, cît pornirii lui sen- timentale : drumul lui Mihai e descris cu o adîncă şi omenească participare a fiinţei la tot ce a fost măreţie şi declin. Explicînd toate actele eroului, el îi socoteşte vinovaţi de abrupta lui moarte nu nu- mai pe „Basta Giorgiu", ori pe „Bator-crai", ori pe „boierii din Erdelia" (Ardeal), ci se consideră în- dreptăţit să acuze „pizma întreit blestemată" şi „Moartea", invocînd soarele şi luna să se înfioare şi să bocească (!) năruirea faimei Viteazului. Şi munţii sînt chemaţi să-1 plîngă, şi chiar fiarele pă- durii, pe cel socotit a fi „stîlpul creştinilor". Stavrinos pretinde că a compus la Bistriţa, la lumina stelelor, între 1 şi 2 februarie 1601, poema sa, iar D. Russo consideră că ar fi aceasta o „li- cenţă poetică", vistiernicul neputînd nici măcar să transcrie într-un răstimp atît de scurt cele mai mult de o sută de pagini. Acelaşi Russo vede în autorul nostru „un om cu o cultură mediocră şi fără pic de talent poetic", dar înregistrează cu di- simulată uimire adîncul ecou pe care poema 1-a avut nu numai în cultura românească („utilizat în Istoriile domnilor Ţârii Româneşti de Radu Po- 8 pescu, în unele părţi e chiar tradus cuvînt cu cu- vînt"), ci şi în cea greacă. Ilustrul istoric afirmă, în faţa spectacolului oferit de extraordinara proli- ferare a poemei lui Stavrinos, că însemnătatea unei opere n-ar sta doar în valoarea ei intrinsecă, „ci şi în sentimentele de admiraţie, de preţuire sau de plăcere pe care le-a provocat la contemporani sau la generaţiile posterioare, indiferent dacă pe drept sau nedrept". El îi găseşte lui Stavrinos nu- meroşi imitatori (Diacrusis, Petriţis, Spontis, Pala- med etc.) şi dovedeşte implicit popularitatea ieşită din comun pe care şi-a dobîndit-o în epocă (graţie şt păgubosului vistier) Mihai Viteazul, domnul ce în- trunea calităţile cele mai înalte, personaj lesne de asemuit cu Ahile. Numeroase au fost ediţiile poemei lui Stavrinos de la întîia (dar a fost realmente în- liia ?) tipărire, la Veneţia, şi pînă la... ediţia de faţă, şi opera care s-a bucurat de un asemenea neobişnuit succes nu poate lipsi din Biblioteca de poezie a ce- lor ce îndrăgesc deopotrivă istoria şi versul, şi e firesc să visăm pentru lucrarea vistiernicului un loc oricît de modest, o meritată firidă în istoria litera- turii române, după ce şi-a aflat loc şi în Istoria literaturii neogreceşti a lui C. Th. Dimaras. Anticipînd această firidă, criticul Al. Piru a tipărit în volumul Varia (1972) o frumoasă evocare a lui Stavrinos, pe care îl comentează cu interes şi aproape cu simpatie. Şi domnia-sa convine că poema e „simplă şi naivă", inventariază enormităţi (trei sute de voinici greci pun pe fugă optzeci de mii de tătari !), dar citează momentul morţii lui Mihai (şi „trenosul" ce-1 urmează) reprodus în Letopiseţul caii- tacuzinesc şi propune supoziţia ispititoare şi cu to- tul credibilă a unui Stavrinos citit de Dimitrie Can- temir. în subtilul său comentariu, Al. Piru desprinde stăruinţa cu care Stavrinos îşi asemuie eroii cu... animalele : oştenii lui Mihai ar lupta ca lupii cu turcii tremurînd ca peştele, tătarii sînt mînaţi ca măgarii, iar Viteazul cu ai lui (ca leii) îi taie pe vrăjmaşi ca pe oi şi clinii sînt călcaţi de lei şi de balauri (flămînziţi). Acelaşi Al. Piru denunţînd un „împrumut" făcut din Stavrinos de către Anonimul Bălenilor citează un vers de calitate, încărcat d 10 surprinzătoare sugestii şi vădind, în păienjenişul versurilor îndeobşte domestice ale vistierului, unele fericite pîlpîiri : „Ca un fulger umbla pen oaste..." Poema debutează cu tăierea turcilor la Bucureşti şi continuă cu dejucarea planului de înlocuire în scaun a lui Mihai cu un Bogdan sin Iancul, cu o luptă la Rusciucul de azi în care Mustafa paşa e înfrînt şi cu preparativele lui Sinan paşa de supu- nere a Valahiei. Episodul Călugăreni, căruia i se con- sacră un savuros capitol narînd căderea în glod şi smîrc a teribilului paşă, aduce în scenă pe Bator- crai (Sigismund Bathory), cu care destinul lui Mihai s-a însoţit întru dezastru. Stavrinos, atît de pătimaş ispitit să ignore proporţiile (nu doar cele numerice), e bucuros să-1 imagineze pe sultanul turc înfricoşat, dar şi umil în faţa lui Mihai (pe care-1 dăruie cu bogate plocoane) şi vorbeşte despre pămînturi pe care spada Viteazului le mîntuie de asupritorii „ca porcii" de parcă ar vorbi despre îndepărtata-i Hel- ladă îngenuncheată şi nutrind visuri de libertate. Respectînd în general succesiunea episoadelor de istorie, pe care le ilustrează cu ceremoniile (simple, dacă nu simpliste) ale versurilor sale, vistiernicul divaghează des despre rostul omului într-o lume plină de aventuri şi filozofează pătimaş pe tema cruzimii lui Charon, pe care-1 închipuie devălmâşin- du-i în întunecimea lui şi pe Alexandru cel Mare, şi pe Solomon cel cu înţelepciunea, şi pe Velisarie nebiruitul, şi pe Samson vestitul, în rîndul cărora îl pune şi pe valahul „a cărui moarte s-au întîmplat din uneltire". Finalul poemei are vibraţie de psalm şi un cor de imprecaţii trădează durerea poetului ce-şi vede răpus cu mijloace nedemne idolul (şi poate stăpînul) şi sînt sigur că tocmai aceste capi- tole ce încheie jeloasa Istorie explică rapidul şi re- verberatul ecou pe care 1-a avut tipărirea şi răspîn- direa ei. Regăsim furia grecului iubitor de români în pasajele unor cronici româneşti de epocă, aşa cum în vechile cetăţi dezvelite de ploi şi zăpezi în- trezărim treptele zidirilor succesive, bolovanii de rîu ca şi cărămizile fără moarte, nisipul şi mortarul. 11 Omagiindu-1 cu cuvenita servitute pe care o me- rită pe harnicul şi inimosul vistiernic Stavrinos, îi propunem cititorului o lectură în care va întîlni umbra Viteazului, trecerea lui peste zări şi hotare de ţară, şi aburul legendei va putea înlocui cu încă proaspete vopseli de frescă acele colţuri de pagină în care timpul sau poate puţina pricepere a autoru- lui (sau traducătorului) au decolorat alcătuirile ve- chilor versuri... Poema lui Stavrinos este şi ea o oglindă a eternei aspiraţii a românilor de a trăi în libertate şi de a-şi apăra fiinţa naţională şi independenţa, aspiraţii ce şi-au aflat împlinirea în România de azi... GHEORGHE TOMOZEI iulie 1974 Notă asupra ediţiei Nutrind convingerea că poeţii de azi au datoria de a traduce toate textele versificate care ilumi- nează istoria noastră şi care, datorită apariţiei lor (în proză) în ediţii devenite de mult rarităţi biblio- file, sînt cunoscute numai de către cercetătorii fon- durilor de carte ale Academiei, am încercat să aduc în vers românesc Cronica lui Stavrinos, cu credinţa că fac mai lesnicioasă parcurgerea unei opere lite- rare de mare interes cultural şi istoric. Impractica- bilă, poate, pînă la această versiune pe care am bucuria s-o ofer cititorului, Cronica poate fi cerce- tată ca un document de epocă de mare răsunet (hrănind izvoarele tuturor „Istoriilor românilor"), dar şi ca o lucrare beletristică despre care, chiar dacă nu-şi justifică integral ambiţiile, putem vorbi ca despre prima înjghebare epică ce şi-a propus să ilustreze personalitatea unui voievod român. Cunoscută mai întîi prin mijlocirea Letopiseţului Ţârii Româneşti şi a Istoriilor lui Radu Popescu, poema lui Stavrinos a fost tălmăcită pentru întîia oară în româneşte de către Teodor Eliat („Vestitele vitejii ale lui Mihaiu Vodă ce au stăpînit Ţara Ro- mânească şi Ardealul de la anul mîntuirii 1588 şi pînă la 1601... acum întiiaş dată tradusă din greceşte în româneşte âe Teodor M. Eliat. şi dată hi tipărire 13 cu cheltuială şi cu îndemînarea unor iubitori de în- mulţirea cârtitor în limba românească, în anul 1837"). în traducerea lui Massim, A. Papiu Ilarianu a edi- tat cronica într-al său Tesauru de monumente isto- rice pentru România (1862) după ediţia veneţiană a operei (Vitejiile pre-piosului şi pre-viteazului MI- CHAIL Voevodu, Cum şi cîte s-au întîmplat în Ţara Românească de pre timpul domniei lui Şierban Vo- ievodu pînă la Gavril Movilă Voievodu — Veneţia, 1785. La Nicola Glykys din loanina. Cu voia Supe- riorilor şi cu Privilegiu.) Traducerea, azi greu de parcurs, avea titlul Naraţiune pre-frumosa despre MICHAIL VOIEVODU. Cum domni în Ţara Româ- nească, cum tăie pre turcii ce se asediaseră aci, cum în urmă de pismă fu ucis fără luptă. Strălucitul cercetător al istoriei literare vechi Dan Zamfirescu a alcătuit şi el (cu G. Mihăilă) un Tesaur în anul 1963 (Literatura română veche 1402 — 1647), Editura tineretului) în care a cuprins o nouă ver- siune a Cronicii datorată asistentei Rita Dobroiu şi lectorului Eugen Dobroiu. E o splendidă echivalenţă în proză a versurilor lui Stavrinos şi parcurgerea ei (comparată cu aceea a lui Massim) a făcut aproape inutilă traducerea ad-litteram de care m-am folosit atunci cînd am încercat să repovestesc, la rîndu-mi, preafrumoasa naraţiune. M-am văzut nevoit să „trădez" din capul locului metrica traducerii, nepotrivită după opinia mea cu curgerea poemei, prea pretenţioasă pentru a o uti- liza în zeci de capitole de (totuşi) relatare seacă, cu o solemnitate firească poate în greaca nouă, dar nu şi în româneşte. Dar iată cum descrie Dan Zam- firescu versul poemei, versul „politic" (!) grecesc : „Pentru cine nu ştie cum sună versul «politic» gre- cesc, îi reamintim că el a fost folosit de Iancu Văcărescu în celebrele sale stihuri : «Ah, de-am putea a ne dobîndi şi cîte-avem pier- dute»... Tăiaţi-1 în două versuri, primul de opt silabe, al doilea de şapte şi veţi avea Luceafărul lui Emi- nescu !" 14 Am preferat, parcurgînd şi reparcurgînd proza traducerii, să adaptez forma Cronicii la mijloacele povestitorului, înlocuind versul „politic" cu un vers mai apropiat nu de monumentul literaturii culte al românilor (Luceafărul eminescian), ci de balada populară românească. încercarea mea n-a avut am- biţia să reconstituie o gravură de epocă, ci, din cio- buri de vopseli văratice, adesea pline de inocenţă, o icoană pe sticlă. Dacă am izbutit să fac mai uşoară şi mai logică citirea poemei lui Stavrinos, cred că pot contribui la mai buna cunoaştere a vistiernicului-poet a cărui vistierie lirică e mai bogată decît cred exegeţii de^.- abuzaţi de capodopere. Dacă am izbutit, voi răspunde îndemnului de a continua repovestind în vers româ- nesc Istoria lui Matei al Mirelor şi aducînd astfel un omagiu Voievodului întîii Uniri, viteazul Mihai, al cărui cap retezat în 1601 în Cîmpia Turzii mai putea fi văzut în anii copilăriei mele în lacra de sticlă în care era păstrat, la Mănăstirea Dealu... G.T. ■ I I • I început de stihuri oveste neuitată-n veci şi cu fru- moase rime, mi-am pus in cuget s-o iiicep, să scriu cu străvezime Istoria a lui Mihai, în toate minunatul, războaiele să i le scriu, să-1 laud pe bărbatul ce unguri şi tătari şi turci şi moldovani şi şleahtici i-a frînt, la Turda pînă oînd străpuns fu de sălbatici şi tristul lui sfîrşit ce-avu, cu sîrg şi milostenii am să vi-1 spun spre a-1 jeli, voi prieteni şi rudenii... 19 II Alte stihuri despre acelaşi e^^l ici sint stihuri ce-1 ivesc pe Mihai, lăudatul, nebiruit până icînd trupul lui, de cap scurtatul, rămase în pustietate, de sînge pustiit, răpus de fier înciudat şi batjocorit. Lăudat fie-i numele ! Pierzării, cine a dat fălosul trunchi al gloriosului bărbat ce-n Turchia şi-a purtat vitejia, el cu sabia şi cu calul Moldavia o au făcut-o a lui şi Ardealul ! îndrăcită pismă au făcut să salte din ţeasta lui, toate cugetele înalte, durerile rostogolind prin vreme, cum se urmează în stihurile acestei poeme. III începutul naraţiunii s^e-s^ intea ma-ndeamnă să cuget la în- tâmplările lumii şi să însemn cum ise trec făpturile humii, n-am pace de nu povestesc mîhnitul obraz al domnului cel viteaz, cum se-nălţă, pe turci junghiind, într-atît de minunat fiind, încît îl cinsteau cu alai împăraţi şi crai. La început, da începutul, el turcului îi măsura tributul. Sărăcia şi gerul le lăsa în Vlahia ienicerul, spahiii Vlahiei îi robeau femeile şi copiii. Chiar domnul, în umbra icoanelor, era de rîsul turbanelor, 20 21 iar Dumnezeu văzînd atîtea vieţi sparte, pe turci lui Mihai îi dădu, să-i puie sub moarte şi sub sabie şi sub potcoave pentru batjocurile lor soîrnave. IV Cum Mihai Vodă tăie pe turcii cîţi i-a aflat în Bucureşti ^^x^ţjs^yA mpreunat cu ungurească oaste, Mihai îl izbi pe turc în coaste şi, dîndu-1 pierzării, curaţi de duhoare Vlahia cu blajine odoare iar împăratul cînd avu ştire păru cuprins de smintire, vizirii pornindu-şi la drum să afle pricina pierderii, ce şi cum, acest Mihai de unde-au răsărit, şi-atunci Ferhat paşa nimica n-a tăgăduit : „Osmanii vlahilor le-au tot cerut banii şi, neavîndu-i, au luat zălogire copii şi muieri, muierile cu osebire, iară Mihai cu otusbirul, înlocui cu paloşul birul, aflîndunse la strâmtoare el tăie fără vină prea mare !" 23 V Cum Selim sultanul trimise alt domn în Vlahia, pre fiul lui Iancul flînd împăratul acestea, trimise domn nou la Vlahia, cu zapise, pe Bogdan sin Iancul, pe care prea bine-1 ştia, şi-1 în turnă la drum cu paşa Mustafa, paşa să-1 pună-n jilţ, precum e lege, iar pe Mihai degrabă -săJ lege. Constantinopolea lăsînd-o în urmă paşa zori, cu boierimea — turmă şi oaste cîtă frunză spre Rusciuc la Dunăre ivindu-.se buluc. Mihai veni în faţa turcului degrabă însoţindu-se cu-ai lui. VI Cum trecu Mihai Vodă la Rusciuc şi pornind luptă cu Mustafa paşa îl birui epregetînd o clipă, oastea-i toată se arătă la Dunărea-ngheţată ca lupii strecurîndu^se-ntr-adins Rusciucul l-au ajuns şi l-au aprins şknpresuraţi de aprige primejdii turcii-oi cetate tremurau ca peştii. Vlahii-nfruntînd pojarul de cap îl scurtară pe serdarul, şi din oastea lui Mustafa singur Bogdan rămase în şa, Şi nimeni altul n-a mai scăpat din oraşul îngenuncheat. Ungurii prinzînd pe trepte să urce după junele turce, cătanele pierzînd în noapte urma turcoaicelor coapte Şi vlahii şi darabanii mult plînset iscară. Sculele, banii zăceau în zăpadă printre sipete fără lăcate S1 Printre cadînele răsturnate, 24 25 cu carnea numai în răsfăţuri albind, şi-acum desculţe, orbecăind, trase de dungile plete ca iepele de coame, fete tîrîte printre leşuri de turci bălăbănite în furci. Din Rusciucul cu ziduri arse Minai oastea-şi întoarse peste Dunăre, fără zăbavă, spre scaunul lui de slavă, bucuros şi înveselit de biruinţa ce-au dobîndit. Dar iată că acum veşti noi îl aflară pe drum. VII Cum tătarii au intrat în Vlahia jefuind-o de oameni şi lucruri f^<^m^y^ uzind de tătari, domnul nu-şi mai află somnul, chibzuind cum se cuvine planul cum să-1 nimerească pe hanul. Trimise greci, vreo trei sute, iscoade să vază dincotro vine, pe unde cade. Tătarii, optzeci de mii de-au spart hotarul, răpind mame şi copii, fără istov tabără şi-au întocmit la Neajlov. Iscoadele grece, ce şi-au zis ele ? „Să mergem noi singuri în luptele grele, nu vedeţi că vlahii, urgisi ndu-ne foarte ne-au fost trimis la moarte ? Pînă cînd vlahul, de-i mic ori e mare, să ne trimită la pierzare ? Alecsandros împăratul, slăvit fie-n veci, lumea o supuse cu vitejii lui greci Şi noi să ne tragem din faţa unui han duşman ? 26 27 B De ne ajută pronia ţara noastră ne-o vom cinsti, Machedonia. De-1 chemăm pe valah într-ajutor se cheamă că n-avem onor şi el ne va batjocori. Singuri, asupra tătarilor vom porni şi-avem crezămînt că-i vom prinde ca pe nişte măgari ce sînt '• • '&*$•>■•' VIII Cum merseră grecii asupra tătarilor şi-i biruiră r&&<&%£&& i degrabă au mas la locul tătarilor de popas. Tătarii — mii douăsprezece, trei sute, cetele grece care ca -leii dară-n pagini năvală de-i risipiră cu mare sminteală. Mulţi se af Iară desculţi, de straiele lor goi în noroi, lăsînd pradă în mîna grecilor destule arme şi scule. Trăgeau ca la plug prin omătul căzut cu belşug, măcinaţi pînă-n ziuă ca-n piuă. Hanul, cu surpate oase, spre Giurgiu se trase Şi împăratul cînd M zări Pod peste Dunăre porunci... 28 29 IX Cum porunci împăratul pod peste Dunăre spre a-şi trece ostile în contra lui Mihai p3^P^Hăi!p|jp 'e Sinan paşa, vizirul dintiiul l-au chemat să-i sărute călcîiul : „Sinane paşo, eu unul voi să te găteşti de război, să vină din Anatolia beilerbeii, s amliii, caramanii şi gintiii, din Rumelia să-i chemaţi pe cadiii multlăudaţi, supusul cel nesupus pînă ce-1 veţi fi răpus, că datu-mi-au făgăduinţă de credinţă plătită cu aur şi-acum se-ntoarnă ca un balaur şi fără frică ţările-mi strică. Cetăţi prăpădeşte, iarba ce creşte, 30 oraşe le lasă golaşe, turnuri şi case de la moşu rămase. Giurgiul şi Brăila mi le-a luat cu de-a sila, năucul îmi sparge Rusciucul, unde-am avut oşti nu mai cunoşti şi l.au tăiat pe Mustaţa, mai scump ca o raia, Mustafa temutul ce mi-au fost scutul ! Silistra, Varna şi Baba şi pînă la Pravăţ, Dobriţa, Zagara, Plevna, Nicopole, Vraţa şi Vidin toate le-a surpat, nimic n-a iertat. Hanului de care tremură toţi nasul i 1-a tăiat, ca la hoţi, de-am trimis pe urma lui oştirea, partea mea a fost risipirea, m-au ruşinat cum nu s-a mai aflat. Ba mi-au răpit şi şerbii dulcei Serbii şi îl ameninţă pe cel ce i-a dat caftanul şi buzduganul. 31 ■ fţ ." Du- te dară, vizire, şi tîrăşte-i pe vlahi în robire, iar pe gheaurul să mi-1 aduci ferecat în butuci, amarul să i-1 plătesc cu amar şi pune-n locul lui un serdar să domnească peste toate cetăţile şi să facă dreptăţile !" X Cum ieşi Sinan paşa din Constantinopole şi veni în Vlahia peste Mihai inan acestea cînd auzi ■H s-ajungă-n Vlahia se nevoi cu mare alai, să-1 piarză pe Mihai. Altminteri gîndea domnul veghindu-şi tronul urzind plan să-1 împresure pe Sinan drept care se porni cu ai lui în poieni, la locul Călugăreni, din zori în amurg stînd cu ochii pe turc. Cu pecetea cea mare trimise lui Jicman craiul scrisoare să vină cu ostile din Ardeal Sn goană de cal. La Călugăreni, pe pod, turcii buluciră mult norod, dar el cu sîrg i-au risipit în smîrc, 32 33 de-a rostogol, ca porcii-notau în nămol de parcă-i sfîşia cu colţii balâureşti şi cu solzii. XI Cum îl prăvăli pe Sinan paşa în smîrc hiar Sinan căpitanul îşi pierdu turbanul de rămase fără cal, fără şa şi fără feregea, ca porcul nu-şi afla locul, de săriră dintr-însul trufia şi plînsul... 34 35 XII Cum chibzui Sinan paşa să-1 prindă pe Mihai cu vicleşug a^^@££^3^B| unde zace întins ruşinat şi învins. Hotărîră să-1 dea pe domnul pierzării, cumpărîndu-i pe boierii ţării. ihnea şi paşa Hasan, în zori, se traseră de prin ascunzători şi săriră cu oşti bogate să-i cadă lui Mihai din spate, dar el se-ntoarse şi-i lovi pînă le-ngenunche bărbăţia-n ţărînă. Ca uliul cel de pe cer el i-a trecut prin fier. Hasan ajunse deolaltă cu vizirul din baltă şi-i povesti cu-nfricoşat grai ce au păţit de la Mihai, iar Sinan spuse, dînd din coate, că spaima de gheaur l-au învăţat să înoate, şi-i mai spuse cum un spahiu, aflîndu-1 mai mult mort decît viu, trăgîndu-1 de barbă 1-a scos în iarbă, 36 37 XIII Cum făcură sfat cu Mihnea Voievod să-1 prindă pe Mihai s^e^st^fcgS unde de dinainte-avea conac aşteptînd de la Jicman olac vroind ştire cînd îi trimite oştire. ise Mehmet beiul atunci „Mihneo vodă, tu să-1 aduci !" „De-i după a mea socoteală, boierii îl pun la popreală !" După Dan vistierul de-au trimis acesta pe domnul viu 1-a promis. La ungurul Chiral Albert s-a dus : „Mihai vodă va fi răpus, tu ia galbeni de-aci cincizeci de mii şi du-te unde-ai s-apuci c^aici au venit mulţi turci, galbenii paşii de-i iai, lasă-i-1 lui pe Mihai !" Chiral Albert iute pleacă lăsînd oastea lui Mihai săracă şi Mihai înţelege a boierilor fărădelege. Călugărenii îi lasă şi spre Rucăr se-ndeasă 38 3.9 XIV Cum Sinan paşa pătrunse în Vlahia şi cum robi pe mulţi m^^^<^^c^^ ntrînd în Vlahia, fălos, Sinan o-ntoarse cu susul în jos ; la Tîrgovişte se-ntărea şi la Bucureşti petrecea, dar de bine ce-i paie, Jicman munţii îi taie şi cu mare alai vine de se-mpreunează cu .Mihai. 40 XV Cum Jicman, unit cu Mihai, merse asupra turcilor §S?P3©^^jS rincipii cei doi s-au îmbrăţişat şi tunurile au numărat. Răzvan voievod cu de oameni năvod în frunte sta, veghetor cu oştenii — ciopor şi Tîrgoyiştea-n cale de-o întîlniră o arseră şi-o năruiră şi cetatea ardea cu turcii în ea, turcii, cinci mii, arseră ca făclii, numai unul dintre ziduri s-a şters şi la Sinan au mers de i-au spus cum vin cu cazne grele ostile cîte trele, a lui Jicman, a lui Mihai şi-a lui Răzvan. Şi zis-au bătrînul Sinan : 41 XVI Cum făcu Sinan paşa sfat cu Hasan paşa ;em in faţă oşti cum rar cunoşti, nobili juni gata de multe minuni. Tîrgoviştea se pîrjoli peste paşa Aii, trecură vîlvătăi peste soţii săi, şi-acum Mihai vine să se bată cu mine. Tu, Hasane, ia-n stăpînire podul Dunării, cu grăbire, fă-te giulgiu peste Giurgiu să nu care cumva să încerce de la tine a-I lua că belşug de unguri ne vine şi vlahi — mulţime şi valoni — înzăuaţi coconi. De ne-or prinde aici de cap ne vor face mai mici mai bine ne-am trage de Dunăre-ncoace ; oştilor poartă-le trupul către Rusciucul, haide, Hasane, şi te preumblă, că Mihai îmi calcă pe umbră, încalecă iute şi du-te, că-n urmă-ţi pornesc şi eu cu-al oştilor greu ! N-ajung ei bine la schele şi oştirile cele trele de dinapoi îi mînă în Dunăre ca pe oi. 42 43 XVII Cum ajunseră la Giurgiu, cum luară cetatea şi stricară podul ş^CJ^^g el dinţii ajunse Răzvanitl şi-şi propti în pod buzduganul, în ailaltă lăture ai lui Minai veneau să sature pofta beilor, mişeilor, iar crai Jicman se-nălţă peste toţi căpitan. Din moara cea amară puţini turci scăpară că au pierit numa-ntr-o zi cam la două sute de mii. Pieiră anatolieni, rumelioţi, salmiţi, ieniceri şi spahii. Pieiră agalele şi paşalele, plutind pe Dunăre în apă tulbure. 44 XVIII Cum îi fărîmară pe turci şi cum îi înecară în Dunăre colo să fi văzut răul ce turcilor s-au făcut cînd vlahii le dumicară trupul de erau ca oile, faţă cu lupul, zăcînd goale, numai în piele cu ierbi sîngerate sub ele. Mihai cu baltag ridicat pe mulţi trimise la iad făcînd mare osîndă ân turma cea tremurîndă ce vărsa lacrime-n praf strigînd : „Alah i Alah !" Se înecară necredincioşii în şuvoaiele roşii, traşi în moarte de lumea cea de departe. Averea, galbenii, turbanele, le popriră cătanele, cîţi turci cu suflare se mai găsiră ungurii îi robiră 45 şi-ncărcaţi cu averi şi scule pentru muieri, la Ardealul s-au grăbit de-au conăcit. Numai Sinan rămase cu pierzarea în oase peste măsură mirat de ce i s-a întâmplat. Cînd steaua-şi văzu că apune crezu că e ceas cu minune şi la Constantinopolea întors se prăpădi, de zile stors amant şi înveninat. Aşa păţi tacul cel blestemat ce-şi pierdu toţi vitejii sub sabia trasă de Vlahia. 46 XIX Cum se întoarse Mihai cu Jicman şi cum îl petrecu în Ardeal 5îW<Ş€«§ spre scaunul lui se-ntoarce cu bine, Mihai pe Jicman cu fală îl ţine şi-i dădu, sfetnice, armele cele mai vrednice şi4 petrecu, îngreuiat de plocoane spre ţara mîmdrei lui coroane, iar el, în jeţul domnesc se-ntări lăudat în felurite împărăţii, domnind nesupărat şi de turci ne-ntărîtat, împăratul gîndind cum să-1 piardă ou zile pe noul Ahile... XX Cum trimise împăratul pe Afiş paşa să-1 amăgească pe Mihai şi să lege pace &&&§&>• i împăratul 1-a trimis pe viteazul Afiş să treacă în tropote la cetatea Nicopole, s-aşeze tabără nouă cu tunuri treizeci şi două şi ispitindu-1 pe Mihai cum ar face să lege cu dînsul pace, iar acesta, pricepînd ce are turcul a-i zice şi că viaţa ar sta să-i ridice, repezi şi el un sol la turcul zicînd că-i gata să facă tîrgul. în vremea asta bătu multe posti s-adune grabnice oşti, Dunărea s-o calce, cu tunuri şi arce şi să-1 înconjure cu dichis pe paşa Afiş. Primul trecu apa cu luntrea unul Udrea, 48 cu moldovanii şi darabanii şi cu cazacii, o mie, gata de bătălie. 49 recînd Udrea Dunărea, tabăra lui Afiş o au călcat cum nu s-a mai aflat că turcii de luptă fugiră şi-n grabă mare se risipiră, ruşinaţi şi goi, neprivind înapoi, lăsînd în părăsire, averile sub coviltire : fiece moldovan se-mbogăţi c-un iatagan, dorobanţii luară sfanţii, cazacii spintecară sacii cu zaherea, iar Afiş paşa, procopsit numai c-o gloabă, la Tîrnovo sosi-n grabă. XXII Cum trecu Mihai Dunărea şi arse Nicopolea si Vidinul ww^s«?taW^ e-a călare pe calul, Mihai de trecu malul peste Nicopolea se prăvăli şi-o pîrjoli, iar cînd şi Vidinul 1-a cercat bulgarii de i s-au închinat, ieşind turcii din Vidin să se bală cu multă gloată, ducînd greul, Mihai căzu în mijlocul lor ca leul. I-a certat cu sabia şi cu tunul de n-a rămas, din şase mii, unul, cu prăzile îşi vîrfui lăzile — galbeni şi carboave — făcu sclavi şi sclave şi trecând cu corabia în Vlahia, după atîta istovişte şezu pe tron, la Tîrgovişte. Acuma nimica nu mai stîmpăra-n turci frica, cîţi numele 14 spuneau cădeau morţi şi scorneau gînduri cîte să nu-1 întărite. Şi-atunci sultanul Mehemet 1-a chemat pe Ibraim paşa cel înţelept „Ce să fac cu-acest Mihai, Ibraime, că mi-a răpus oşteni o mulţime, că arde şi pradă ograda mea toată ? Să ne batem cu el nu-i bine defel, după cîte văzum ar fi isă-1 pierdem. Dar cum ? îmi frămînt ţeasta, ce-i de făcut într-aceasta ? Să trimitem la el cocon cu plocon ?" Şi Ibraim zise : „împărate al meu, mi se pare că n-avem a face decît să căutăm pace. Scrisori bune-i vom scrie şi i-om trimite din vistierie scule să-1 îndestule, spunîndu-i să lase mînia şi să domnească-n Vlahia şi în Ardeal, de se va nevoi a-1 birui." 52 53 XXIII Cum trimise împăratul lui Mihai plocoane preţioase iind sorocită solie, împăratul trimise aurărie scoasă cu jale din haznale : caftane cu fire, săbii, potire cu pietre scumpe bătute, surguciuri nemaivăzute, cai cu argintate frîie, toate lui Mihai să-i rămîie. Cine să preţăluiască dajdia împărătească ? Să cerceteze, cine diamante şi rubine, cai înşeuaţi şi încăpăstraţi ? Să primească Mihai strălucita solie să-şi uite supărarea pe-mpărăţie, împrilejind planul de-a se-mprieteni cu sultanul 54 şi coroană pe cap să-i puie, numai el, Mihai, să nu mai răpuie cetăţile din Turchia pe unde-şi poartă mânia ! Vlahia să şi-o stăpînească în pace, şi Ardealul, de-i place, oriunde iva pofti să meargă, doar Dunărea să n-o treacă... 55 XXIV Cum veni solul împăratului la Mihai şi-i aduse darurile SSPB^Ş m t)V <rvr~q în vremea asta craiul Jicman aflat la aman, ufît de boieri, lăsă tron şi averi şi-şi hotărî pribegia în ţara Lehia să facă ce s-o putea, iar în locu-i se înălţa Bator Andrei, vărul lui bun, îmbrăcînd domnescul zăbun. ihai ii primi pe solul ce-1 căftăni şi cu sabie scumpă-1 încinse şi-acesta picioru-i cuprinse şi dîndu-i diamante cu părelnice feţe dulce îi dete bineţe. împărătescul hanger părea luna pe cer, aurite surguce sclipeau năuce, iar coroana punea limpede rază pe fruntea vitează. Mihai, la rîndu-i, 1-a dăruit pe solul cu caftan zugrăvit, frumos 1-a ospătat şi-n dreapta-i 1-a aşezat bucuros că e stăpînul temut peste al vlahilor lut şi peste vlahi, ca un rege ce este. 56 57 A Ml' i XXV Cum se întîmplă bătălia lui Mihai cu Bator Andrei, craiul unguresc cesta, cînd se aşeză crai, nu legă prieteşug cu Mihai, ba încă îi porunci Vlahia a o părăsi spre a se aşeza sub mîna iui, în ţara Ardealului. El gîndea să-1 despoaie de tron şi să-1 dea turcului plocon, dar Dumnezeu, ce ştie a pune şi-n calea necredinciosului vreo minune, pe Mihai îl lumina de pierzarea ce se urzea. Oastea-şi mişcă să-1 ia cu zorul pe vînzătorul, iar Bator Andrei prinzînd veste se buimăci de aceste, inima-i secă, neputincioasă, spaima-i puse stăpînire pe casă şi-atunci trimise om la al vlahilor domn 58 să întrebe ce şi cum, cu aprigu-i drum. Oare-şi poartă vitejia către Nemţia ? Iară Mihai i-a răspuns retezat, cu glasul bărbat : „Ştii prea bine de ce te-ai trezit aicea cu mine ! M-ai chemat şi m-am înfăţişat, dar nu-ţi fie cu supărare şi-ascultă : Jurat-am oare pe Hristos cel blînd, să nu-mi plec fruntea la pămînl în faţa turcului ? Iar voi v-aţi dat de partea lui şi vorbe mincinoase îmi turnaţi în oase. De-aia sînt aici, ca să rămîn stăpîn! De vrei să te baţi, grăbeşte, că am caii-nşeuaţi." Auzindu-1, Bator Andrei, cardinalul, scoală Ardealul şi strigă în faţa oştilor : „Să nu ne pierdem în calea vlahilor, proştilor, sîntem ca fiarele noi, ei — turmă de oi. Vlahi neciopliţi ne vin, să-i supunem şi să-i biruim. Eu port cu onor numele de Bator, nume ce-1 ştie o lume şi pe vlahul, necioplitul ce-mi calcă ţinutul, 59 şi pe moldovanul, vicleanul, voiţi aici să-i aflaţi, boieri luminaţi ? Mai bine-oi cale să le ieşim şi să-i pierim, să batem cu tunul pînă n-o mai râmîne nici unul !" Astfel vorbind, îşi puse corturile şi rosturile, aşteptînd Ia Sibii ce va mai fi... i I XXVI Cum porni Mihai asupra ungurilor şi pornind lupta îi birui f^&d^fâ n zori se iviră prin trecători moldovanii şi cu cazacii, drepţi ca aracii, pe sub nuci viteji haiduci, şi catainele cu iataganele. La mijloc de alai venea însuşi Mihai, domnul cel tînăr cu şoim pe umăr şi-nsemnat cu frunză de laur, şi-nainte-i mergeau trei cruci de aur, iară-n urmă-i mergea doamna Stanca de se pleca în calea ei creanga. Ungurii, tulburii, cu inimile căzînd din piepturi, pînă să pună mîna pe sceptruri 60 61 se văzurăm ţărână ca oile cînd vin lupii la stînă şi cînd începu lupta gloatelor, încleştatelor, unguroaice o droaie rămaseră văduvoaie. Cînd s-a-mtunecat ungurii porniră la iad, lăsînd în urmă sîngele cel mult vărsat în tumult. Dar cum aş putea oare în stih a-1 înălţare pe Velisarie cel nou alergînd printre cete ca un erou, leu împăloşat şi mîniat, tăind pe cîţi se nimeri cu sabia a-i pipăi ? Mult 'sînge se vărsă atunci de paloşele cele lungi şi multă ruşine fu în ungur ime. Noaptea din luptă s-au tras şi-n pribegie au mas. 62 XXVII Cum se întîmplă moartea lui Bator Andrei craiul &<&®^^fâ armanul popă Bator abia scăpă de omor călărind prin pustietăţi, ocolind cetăţi pînă văzu-n depărtare o turmă de mioare. Se grăbi să rămînă noaptea, la stînă. Ciobanii-i ziseră să rămîie şi oaspete să le fie. I-au dat lapte din ol, îl culcară sub ţol şi cînd, dimineaţa, drumeţul îşi spăla faţa îl întrebară ce caută-n munte : „Nu ne-ascunde din război de se-ntîmplă să vii, spune-ne de craiul nostru ce ştii, că a ajuns la noi vestire că e biruit şi în pribegire ?" 63 Şi răspunse Bator cu ochii-n pămînt „Craiul eu sînt. Oastea o am prăpădit, vitejii mei au murit şi eu port din munte-n munte, osîndită, a mea frunte." Ciobanii dacă-auziră se socotiră : „Dă-1 omorîm pe crai ne-o răsplăti Mihai !" Şi tăindu-i capul îl duseră cu sacul şi spre seară lui Mihai i-J închinară zicînd ei aşa : „Plecăciune, Măria-Ta, vrem să-ţi fim slugile ce-ţi păzesc uşile, şi dacă Bator crai te-a-nfruntat, noi capul i-am 'luat şi l-am adus aice !" Şi-atunci domnul zice : „Ce preţ se cuvine pentru slujba ce-at'i făcut bine ? ce-mi cereţi inie, bani, boierie ?" Şi ziseră ciobanii pe negîndite : „Boeria, mărite..." 64 XXVIII Cum Mihai răzbună sîngele craiului şi-i puse în furci pe ciobani ^<^<^ms^^ ihai, bunul, făcu îndată divan de judecată şi-n loc să le dea rangul îi suna ştreangul unde ajunge omul cc-şi vinde domnul şi nelegiuit îl pune sub cuţit. Şi-n vreme ce primea multe laude puse pe mort să-1 caute hotărînd slujbe şi facle asupra strălucitei racle şi veghind frumos domnescul os, cu popi cădelniţînd şi cu cîntec sfînt. Calul fără stăpîn rămas urma convoiul la pas împodobit cu valtrapuri şi steaguri, 65 ostile mergeau cu fală şi bună rînduială, unele-n urmă, în frunte altele, cu toate armele şi-ajunseră la groapa căscîndu-şi pleoapa unde Mihai porunci o marmură a se rîcîi : „Colea zace Bator crai învins de Mihai". Apoi s-au sculat şi la Bălgrad au înnoptat, şezînd el pe tronul regal al principilor din Ardeal şi de-acum, se-nţelege, Ardealul pe el îl ştia de rege, în vreme ce vlahii aveau pe tron pe-al lui Mihai cocon. Şi numai ce veniră de-1 cinstiră boiarii ăi marii, iar el stetea în pace chibzuind cum ar face să-1 împungă cu sabia pe Ieremia din Moldavia... 66 XXIX Cum Jicman îi puse gînd rău lui Mihai spre a-şi răzbuna vărul sf^l^fpl icman era la Ieşi cu oşteni aleşi, gîndind la cele-ntîmplatc la Ardeal, în palate, cum Mihai sparse ţara ce-n tihnă lăsase schimbînd căciula de blană cu-a Batorilor coroană, cum vărul în urma-i înscăunat fu hăituit şi junghiat şi de-atît venin îi era sufletul plin de-şi plînse amarul la Cancelarul. „Află, domnul meu, că Ardealul ajunse la greu de oînd Mihai, crudul, i-a călcat ţinutul şi pe Andrei, vărul, 1-a tăiat ca pe mărul. 67 Sîngele popii Andrei răzbunăil de vrei !" Şi Cancelarul zise : „Jicman Bator, îţi dau ajutor, mergi pe vlah să-1 încerci, ia arme şi bani şi treci mai întîi pe 'la moldovani, varsă-ţi mînia faţă cu Ieremia, cere-i să te ajute şi-<n domnia ta du- te !" Mihai, auzind ştire de acea uneltire cugetă şi el la o treabă bună : să meargă însuşi şi să răpună ostile jicmane şi cele moldovane. Cu paloş fierbinte le ieşi înainte şi 'la Trotuş în tîrg arse totul cu sîrg şi-ai Iui ca fiarele călcară hotarele. Văzînd moldovanii aceste, tremură ca solzul de peşte că Mihai vine cu pedestrime şi cai, cu oşteni fără număr, umăr lîngă umăr : vlahul viteazul, cătane şi ungurime, mulţime — şi neamul haiduc şi de cazaci belşug. 68 Ieremia chibzui să fugă-n Lehia cu boieri şi cu doamnă de teamă, şi gîndind astfel îl luă şi pe Jicman cu el. Şezînd pe tronul luileremie Mihai petrecu cu veselie şi-i apăreau în prag zicînd că-1 ţin drag moldovanii, bogdanii, mult popor ce-i spuneau să rămîie domnul lor, dar Mihai nu zăbovi ; pe-^ai lui în Moldavia îi înstăpîni, în vreme ce Ieremia fugarul se înfăţişă la Cancelarul cerîndu-i să-1 aşeze ne-ntîrziat pe tronul din care-au fost surpat de Simeon, de vlahi pus domn şi-n veci fie-n slujba lui, a leahului, Vlahia şi Moldavia... 69 XXX Cum veni Cancelarul cu ostile şi-1 goni pe Mihai din Vlahia **!*da«?ta^g ancelarul găti oşti falnice, cum nu anai cunoşti, şi trecînd peste moşia lui Ieremia îi cotropi pe săracii vlahii cu mare canon, pe Mihai să-1 scoată din tron. La asfinţit ungurii eăloară ce-au juruit iar boierii din ardelene castele gîndiră pe Mihai să-1 înşele şi să-1 tragă din Lehia pe Jicman cel de luminat neam. Boierii veniră cu hurta la Turda chemîndu-1 într-aceasta pe neamţul Basta şi rugîndu-1 cu căciula în mină în fruntea lor să rămînă, 70 aşezînd ei ţara Ardealului sub schiptrul chezarului. Cu Basta — căpetenie, urmînd cu smerenie împreunară oşti şi goliră ploşti. Mihai, mirat foarte de schimbătoarea soarte nu ştia încotro s-o ia : la Moldavia ori la Nemţia ? Numai atît ce-a gîndit că se şi văzu podidit de Ieşi, nemţi şi unguri cu aurite scuturi, că el cu nemţii n-avea a se lupta. 71 XXXI Cum fugi Mihai şi merse în Nemţia, şi-1 primi Chezarul cu mare onoare şi-i dădu iarăşi domnia Ardealului si Vlahiei T^T^T^^^^Z nfruntînid urgia trecu Mihai la Nemţia şi auzind Chezarul că au trecut hotarul îi dădu ştire să vină la el cu grăbire. „Spune, Mihai voievoade, ce gînd te roade ?" „Nu credeam, slăvite Chezare, să mă loveşti cu-atîta^nverşunare răpindu-mi mie ţara de sub domnie. Cum a putut mîna împărătească să puie să mă gonească ? Pe Dumnezeu îl iau faţă că te-am slujit cu dulceaţă, pentru creştinătate am vărsat sînge pe săturate şi fiindu-ţi în preajmă n-am semănat pîră şi vrajbă"... 72 Si zise Chezarul cu vorbe făloase : „Prietene credincioase, cu-adevărat al meu, eu te-am ţinut drag mereu ! Cîţi au vrut să te răpuie, Dumnezeu în mîna ta să-i puie, vînzătorii, neghiobii, ţie să-ţi fie robii. Ia bani cîţi pofteşti şi cătane împărăteşti, în ţară te-ntoarce şi să domneşti în pace. îţi dr.u Ardealul sub pază şi sabia ta vitează să taie pe cîinii ce te-au împins în războaie Ţi-1 dau să-ţi comande oastea pe Georgiu Basta şi-amîndoi să lucraţi cu cuget de fraţi." Oştenii, sumedenii, ca vulturii zburau şi ca smeii fugeau, şi-auzind atunci unguri şi turci, vorbire slabă scorniră în grabă : „Nu mai e trai cu-acest Mihai, la ce munte ne putem ascunde, în care cetate el nu ne bate ? Pe turci a zis că-i suie-n furci, 73 cu voie de la Rudolf Chezarul ce-1 are de la Hristos harul şi iată că gîndu-i e pe creştini să-i mîntuie făcând din biserică trop de stup. îl are sfetnic pe musiu Giorgiu Basta, cel vrednic, la arme viteaz şi cu luminat obraz. Bani încă-i dete, puşti, turnuri, arbalete arme numai bune ca să-1 răzbune." Ca pe un frate drag Chezarul 1-a dus pînă-n prag : „Viteazule, i-a zis, du-te înconjurat de virtute !" Şi Mihai, smerindu-se, rosti : „Măria-ta, să ştii că inima mea bate pentru creştinătate !" Cu frumoasă mîndrie se suiră pe cai ai lui Mihai, iar el zorea din greu călărind parcă pe coamă de leu, pe drumuri şi pe poteci între Praga şi Beci, şi-abia la Caşova coborî din şa. XXXII Cum Jicman trimise la Mihai cerînd pace 'Ji»x*&mţMM, ^1 flînd Jicman că Mihai şi cu generalul vin să bată Ardealul', că vin cu el nemţii şi cu valonii zburînd ca vulturii şi cocorii, foarte s-a întristat şi ţinu cu sfetnicii sfat. Neavînd alta a face trimise om să ceară pace. „Mergi la Jicman de-i spune să nu umble cu-nşelăciune — i-a zis Mihai — dacă poate să vină a se bate, de n-are inimă de muiere şi mai are-m oase putere iară de nu, să-i spui să-i lase Chezarului ţara. Că e a lui. 74 75 Repede ' • să se lepede, altfel primejdiile cele mai grele va primi din inimile mele !" Solul de se întoarse Jicman tabăra-şi sparse cerând ajutor în Moldavi a de <la Ieremia şi-acesta oaste de frunte i-a trimis, peste munte, avîndu-1 cap, cu sabia şi buzduganul, pe însuşi hatmanul şi-ntr-adaos, de la al Vlahiei tron, ostile voievodului Simeon. Ca să ştie pe unde Mihai se plimbă trimiseră noaptea, să prindă limbă şi găsind, aflară că Mihai se răsfaţă în cîmp cu verdeaţă, fără habar, lingă cetatea Sătmar. Jicman numai ce auzi si către Sătmar se porni. Avea călărime şi pedestrime — douăzeci de mii cu lănci alte mii cu spăngi şi porniră care mai de carele pedestrul şi călarele cu tunuri optzeci la Şimleu, pe poteci, pe urmele lui Mihai, minunatul şi de toţi lăudatul. Prinseră cerul să-1 sdruncine războinice buciume şi trebuia să £i văzut, frate, ostile încleştate căutîndu-se cu spada ca lupii, prada... 76 77 I XXXIII Cum se loviră ostile, cum învinse Mihai pe Jicman e lăture sta Mihai cu ai lui pe cîmpul Şimleului, în mijloc sta Basta Giorgiu cu nemţii, sprintenii, valonii-mpungînd caii cu pintenii. Nemţii, ca la trei mii de bărbaţi în fier ferecaţi, cam două mii, valonii şi spaniolii, patru mii de fregvereşi, nouă mii haiduci aleşi, moldovani şi şerbi fără herb alte trei mii, erau gata pe Mihai a-1 sluji. Că el îi dăruia şi-i cinstea şi-atunci Mihai cel minunat calul şi-a-ncălecat, voinic înţelept c-o suliţă în braţul drept şi zbură cu minune domnul cel june repezindu-se asupra duşmanului aplecat pe cureaua hamului ca un balaure cînd e flămând, aşa pătrunse luptînd, la chip cumplit şi foarte sălbăticit, fără de căciulă mînat de mînie destulă : „Ascultare să-mi daţi, crednicilor bărbaţi, astăzi cu multă cinste vă port spre biruinţă sau către morminte, duşmanii sînt cit frunză şi iarbă, dar spaima le fierbe în barbă, numai ce-i văd şi ei cad cu prăpăd, azi se alege adevărul de fărădelege, azi îl vom cunoaşte pe cel viteaz !" Şi-ai lui strigară, atunci, dintre păduri de suliţe lungi : „Nu ştim altă cale, trăim sub poruncile tale, vom fi viteji, vom fi cei ce vor birui !" Şi se-aruncară din urmă ca lupii în turmă, îi junghie şi îi taie ca pe oaie, iar Mihai, în dreapta c-o suliţă lungă şi-o sabie în mîna stîngă, 78 79 ca leul ,cel netemător făou-n taberi omor tăindu-i pe câţi se-ntîmplară în drum să-i apară. Unde e greul el apare ca leul, tătari şi cazaci de viaţă-i lasă săraci, calabalâc şi zaherea de le-ntîlneşte le ia. Iar ungurii ca după ploaie fug de bătaie şi fiecare îngaimă vorbe de spaimă... XXXIV Cum Jicman, înfrînt, se sfătui cu Ceachi să fugă ^^©**?tg^|jg ras din război deoparte văzîndu-şi ostile sparte, Jicman îl cheamă la divan pe Ceachi Ştefan : „Ce facem, îi zice, că ne-am lăsat onoarea aice, haide să fugim degrabă viaţa să nu ni se piardă, să fugim, dar unde ?" Şi Ceachi numai ce-i răspunde : „La Moldavia, la jupan Irimie, drag ţie, să-i cerem oaste subţire şi să umblăm şi în Vlahia cu ştire, să-i trimitem la Cancelar pe boieri şi după puteri să-i chemăm şi pe cazacii — mîrzacii. Să fugim unde-om vedea că mîna lui Mihai e prea grea." 80 81 Precum s-a şi întâmplat, Mihai Ardealul 1-a' luat gîndind în Vlahia lui să coboare şi să mişte ale Turchiei hotare, să ia el Dobrogea şi toată Serbia şi să coboare din şa la Adrianopolea, domn să şază pe turc să nu-1 vază. El însă la Turda au mas hotărând loc de popas. XXXV Cum merse Mihai la Basta, ca să ia sfat ^^^ts^^ n zori de zi la Basta grăbi şi-i zise-acestuia domnul să trimită după coconul încuiat sub lacăte, la Făgăraş în cetate, alungat de urgia leşilor din Lehia şi poprit acolo cu gînd duşman de Ceachi Ştefan, coconul şi mumă-sa Stanca — frunza şi creanga. „Copilaşul şi muma, inima mea, pohtesc, domnule, a-i vedea, adă-mi-i repede, că zac ca morţii sub lespede, repede cîţiva nemţi la cetate să-mi facă dreptate !" „Ia cîţi pofteşti, zise Basta, să-ţi aducă pruncul şi cu nevasta !' 82 83 Dar una grăia, alta gîndea. Despărţindu-se ei ca fraţii îl cheamă Mihai pe Georgiu Raţi : „Căpitane, ia cu tine cătane, valoni şi nemţi şi mergi Făgăraşul să-1 încerci : ori ţi-i dă pe cei dragi, ori îl spargi, pîn-atunci eu îmi fac vac la Bălgrad" . încălecară pe cai ai lui Mihai şi-1 însoţiră, puţini, că el nu-i bănuia pe haini, şi-acest gînd îl puse, sărmanul, cu capu-n pămînt, căci Basta Georgiu îi pizmuia rostul că pe unde trecea numai cinstire afla şi i se-nchinau numai lui cetăţile Ardealului. XXXVI Cum se întîmplă moartea lui Mihai Voievod din pizmă SE3Ş^ i i-i puse gînd rău să-1 omoare, dar cum sănl împingă-n pierzare, cînd însuşi Chezarul îl îndrăgea ? Căută pricină pentru fapta cea rea căci pizma lucra-n el cumplit, ca un cuţit ce taie în măruntaie. „Avea-vom zile bune — ziceau cei ce voiau a-1 răpune — dacă el va schimba căciula de blană cu strălucită coroană ?" „Să-mbrace valahul haina celor viteji şi faima ? Noi să punem osul şi el să culeagă folosul ? Curge-n lume veste de viteaz ce este şi-avem a plînge de nu-1 vom seca de sînge. 84 85 Să plece ostaşii repede, viaţa să-i lepede, să-1 zdruncine fără prioine, capul să i-1 încovoaie şi-apoi să-1 taie !" Porunci aceasta Georgiu Basta. Mihai nu credea defel că-şi va găsi moartea de la el. Sculîndu-se, dimineaţa, din pat, pe-un copil de casă-a chemat : „Pune şaua pe cal că acum purcedem la drum, am gînd să merg la Bălgrad curînd să văd cum se rânduiesc trebile-n palatul domnesc". Domnul vorba nici că sfîrşea şi văzu un călăreţ spre el cum gonea. A întrebat vătaful de copii : „Doamne, ce-o fi ?" „Fac paradă de oaste, noi să ne vedem de grijile noastre." Şi mai văzură şi cîţiva pedeştrii, dar domnul nu gîndea la primejdii, credea că vin cu cuget senin, dar ei, blestemaţi de trei ori, nu veneau într-ajutor, veneau dimineaţa să-i ridice viaţa, veneau de departe cu solie de moarte. Sculat în picioare domnul în cale le-apare 86 şi le zice : „Fiţi bineveniţi, ostaşi vestiţi !" Iar ei îşi trag săbiile din teci şi sar asupră-i ca nişte berbeci scăpaţi din tîrle şi-n inima lui despică gîrle, unul îl pătrunde cu suliţa şi altul cu sabia capul i-1 ia, capul cu căciulă din blană de lup, şi căzu frumosul lui trup ca un copac prăvălit în veac. A fost ţărînă pînă s-apuce sabia iuţea lui mînă. Capul dat de-a rostogol şi trupuşorul de cămaşă gol tăvălit în sînge, acestea le izbuti înverşunata pizmă ce4 pieri, astfel s-au petrecut în lut ou-ntunecat obraz Mihai cel Viteaz ! 87 EWffff! XXXVII Cum pizma a pierdut mulţi bărbaţi pe nedrept, precum şi pe acesta ce era sprijinul creştinilor ^^^estg^j^ , pizmă-ntreit blestemată, anatema, moarte înverşunată, Haron fără milă, gînd ce împila ! Cum de-aţi putut să-1 trageţi pe Viteazul în lut ? Pizma d-a amăgit pe uni i dîndu-i apoi humii aşa cum 1-a doborît pe Mihai în mijloc de plai. O, soare, înfioare-se razele tale,-nfioare, plîngi lună nebună, viteji, plîngeţi voi răul ce-i dete bărbatului celui bun pe călăul, plîngeţi nedreptatea şi clevetirea ce i-au întors lui iubirea, plîngeţi-1 pe falnicul june ştiut din răsărit pînă la soare-apune ! 8S Cer şi soare înfioare-se, înf îoare, munţi cărunţi, plîngeţi-1 fără pace şi plîngeţi-1 şi voi, dobitoace, că astăzi stîlparea creştinilor zace sub cizma hainilor, zac sub rănile crunte braţele Sfîntului Munte, cel ce-a jurat pe cruce turcii în moarte a-i duce ! De s-ar f i-ntors el în Vlahia de la Nemţia, turcul şi-ar fi aflat butucul, bătut în război de cel mai aprig dintre eroi ! Cuvine-se dară, cuvine, să-1 plîngă şi pietrele cele blajine, şi săracii copacii, şi omul sărac, şi boierul din veac, să plîngă cu amare lacrime ale lui patime ! Vlahul, se cuvine, fietecine, să poarte cernit strai că a murit Mihai, că şi-au pierdut domnul, viteazul şi omul, cu nume de faimă de-1 rosteau cu teamă care mai de cari turcii, tătarii, 89 Lingurii şi leşii, tremurînd ca peştii. Numai ce-i strigau numele şi li se pierdeau urmele. Doar din Vlahia cînd s-a tras, tătarii-n urmă-i făcură necaz şi-acum unde cuvînUw e pe vlahi să-i mîntuie ? Alt Mihai nu mai e de văzut să-i bage pe agarienii sub lut. Despicaţi-vă, vetre de pietre ! Copaci, din rădăcini vă săltaţi ! Plîngeţi, munţilor şi cîmpiilor ! Căci au rămas voinicii fără acel de se-nfricoşau şi balaurii de el, fără creştinul ce-şi visa liturghia la Sfînta Sofia, că el mult trudea mădularele bisericii a aduna, unind biserica Rîmului cu a Constantinopolei păgînului într-un trup, singurul, cel ce nu-şi preţuia trupul şi sufletul şi nu-şi cruţa capul în multele luptele ! Plîngeţi cu lacrime subţiri, voi, monastiri, că s-au mutat într-o stea cel ce vă miluia. O, nesătulă moarte cu gurile sparte, cum nu te-ai îndurat de acest bun bărbat, 90 nu te-ai temut, de cap cînd l-ai rupt ? Mare păcat fu omorul ce-i lăsă însîngerat trupuşoru! şi de-acuma cetăţile şi creştinătăţile de-1 vor pofti, el nu va mai fi ! Vai de sufletele celor ce i-au purtat sâmbetele şi au zvîrlit în necurmat somn un asemenea Domn ! 91 XXXVIII Aci mustră pe unguri şi pe nemţi pentru că l-au ucis pe nedrept pe Mihai materna lui Sechel Moise, ticălosul ce d-a pierdut pe Domnul, fălosul ! V-aţi făcut înşivă rău vătămînd scump trupul său, că aţi pierdut pe dată Ardealul şi ţara toată. El scut v-ar fi fost şi adăpost, ţara aiu v-ar călca-o după tot placul tătarul, nici altcineva, de-ar mai luci fierul în mîna lui grea. Trăind Mihai, Sechel Moise nu s-ar face-n Ardealul crai, ce-aţi cîştigat oare din dezbinare ? Aţi făcut pacoste chezăreştilor steaguri de oaste şi credeţi, ungurilor din Ardeal, ţara voastră-i supusă de val, 92 acum, cînd craiul vostru vă bate cu vergile, ca pe lighioanele cele turbate, acum înţelegeţi pe cine l-aţi lăsat pradă la străinime ? Dar şi ungurii trăiesc urgisiţi, de ai lor despărţiţi, lasă casă şi masă, şi lasă părinţi — iată răsplata vînzării pe treizeci de arginţi. Pentru că l-au pus pe Moise domn îndură acum canon, şi Dumnezeu, mîniat rău, i-a certat : goale le umblă muierile-n pribegire, dară, precum spune David în psaltire : „Cel ce sapă groapă în ea va să-ncapă !" Chezăreştilor dregători le-aţi jurat supuşenie de zece ori, apoi v-aţi răzgîndit şi lui Basta Georgiu v-aţi juruit („De mă puneţi voi cap, eu de Mihai vă scap !"), dar l-aţi gonit şi pe Basta Georgiu şi-aţi trimis după Jicman al vostru, aţi călcat sfinte jurăminte, v-aţi dat cu turcimea amăgitoare, uitînd creştineasca onoare, ca o oală spartă inima vi-d de credinţă deşartă. V-aţi dat corbilor, surzilor ce sînteţi şi orbilor. Acum în Vlahia toată Mihai nu mai se-arată, 93 ■ ■ ■ , M Toată noaptea luptă, luptă ne-ntreruptă şi-nfrînt îl cuminecă moartea, duminecă, înima i-o scurmă strigătul din urmă : „Unde sînteţi, dragilor, neînfricaţilor ? încingeţi săbioarele, strălucitoarele, şi de aici mă luaţi, prieteni şi fraţi, pieptul mi-i pătruns, n-am puteri de-ajuns. Mădularile care mai de carile mă vînd rînd pe rînd. Fără luptă azi, eu, cel viteaz, mă aflu răpus. Răsărit şi-Apus — nu-mi alină nimene rănile din inime. Dac-aş fi aflat că-s pierzării dat, n-aş fi-nvins, cu trupul junghiat de lupul. Glas spre voi înalţ, crailor ceilalţi care veţi domni în Ardeal aci : dacă vreţi în pace slujba a vă face, pe boierii toţi, vînzători şi hoţi, călcînd jurămînt, fără de cuvînt, să nu-i credeţi voi că veţi plînge-apoi. Cînd grăiesc mai dulce ei vor să te-apuce, vorba lor aleasă în mormînt te-aşază. Eu i-am crezut şi acum sînt lut. De-aş fi avut parte doar de glas de frate, mi-aş fi săturat cu sînge spurcat săbioara şi ţara ! 96 97 XL Cum moartea de nimic nu se teme şi nu se ruşinează *§S92S©^?E n faţa lui Haron bărbăţia şi fricî nu preţuiesc nimica. Regi, viteji şi-mpăraţi, de lauda deşartă vă lepădaţi ! Căci fără osebire la iad veţi sfîrşi sub poprire. Acolo Alecsandru cel Mare zace şi n-are alta a face, şi Velisarie, marele, în beznă-şi trage oscioarele. Acolo, cu-nţelepţia lui, Solomon sade fără de tron, şi-acolo l-am aflat pe Samson bărbatul cel mai bărbat. Cîţi din lume-au venit, rege sau servitor, aice zac sub zăvor, aice numai fum e tot ce-a cîştigat mincinoasa lume, împăraţi şi boieri n-au fost săraci de dureri !" Iată învăţătura ce ne-a rămas din gura lui Mihai cînd s-a înlimplat de l-au junghiat. A lăsat nume frumos ca pămîntul mănos şi va fi auzit al lui nume de toţi vitejii din lume. Se cheamă că moartea i-a stat în vorbă vicleana şi-acuma de el se bucură a cerului ciutură. S-a sfîrşit aci în august, într-a douăsprezecea zi, şi i-au spart ţeasta din vrerea lui Basta la mohorîta pajişte de la Turda. Şi-au fost an sfînt de la naşterea lui Hristos curgînd o mie şase sute şi unu la moartea lui Mihai, viteazul şi bunul. Drag cititorule al acestei cuprinderi, de vei afla fapte altminteri, nu-mi ocări sărmana pana. Căci eu, ca om fără carte, am scris în rime viaţă şi moarte şi amintindu-mi-1 pe Mihai lacrima ochilor o vărsai că l-am slujit, neclintit, şi încă nu totul ce-a zis am pus aicea în scris voi, drepţilor şi înţelepţilor, 98 99 I *»* rîcîiţi sub cuvinte, alte înţelesuri înalte. Şi dacă vreţi să-mi ştiţi locul de baştină pe care-1 gîndesc cu lacrimă, veţi şti aşa că-i zice Malsiania, oraş preafrumos de lîngă Delvinos, aproape de locul sfîntului Ioan Teologul. Stavrinos e neamul din care mă trag şi vistiernic sînt după rang. Am scris poema la Bistriţa în cetate noapte de noapte, la lumină de stele cursă printre zăbrele. Tutulor să vă vie de la Sfîntul Duh bucurie, Mărire Tatălui, Fiului, Sfîntului Duh şi făcătorului şi plăsmuitorului din văzduh Dumnezeu, nevăzutul lucrurilor toate-nceputul. SFÎRSIT lBIBLIOT SA BUOURE3TI Cuprins Poema lui Stavrinos 7 Notă asupra ediţiei 13 Cronica lui Stavrinos 17 I început de stihuri 19 II Alte stihuri despre acelaşi ... 20 III începutul naraţiunii 21 IV Cum Mihai Vodă tăie pe turcii cîţi i-a aflat în Bucureşti ... 23 V Cum Selim sultanul trimise alt domn în Vlahia, pre fiul lui Iancul . 24 VI Cum trecu Mihai Vodă la Rusciuc şi pornind luptă cu Mustafa paşa îl birui 25 VII Cum tătarii au intrat în Vlahia jefu- ind-o de oameni şi lucruri . 27 VIII Cum merseră grecii asupra tătarilor şi-i biruiră 29 IX Cum porunci împăratul pod peste Dunăre spre a-şi trece ostile în contra lui Mihai ... 30 101 X Cum ieşi Sinan paşa din Constanti- nopole şi veni în Vlahia peste Mihai 33 XI Cum îl prăvăli pe Sinan paşa în smîrc ■ . 35 XII Cum chibzui Sinan paşa să-1 prindă pe Mihai cu vicleşug ... 36 XIII Cum iăcură sfat cu Mihnea Voievod să-1 prindă pe Mihai ... 38 XIV Cum Sinan paşa pătrunse în Vlahia şi cum robi pe mulţi ... 40 XV Cum Jicman, unit cu Mihai, merse asupra turcilor 41 XVI Cum făcu Sinan paşa sfat cu Hasan paşa 42 XVII Cum ajunseră la Giurgiu, cum luară cetatea şi stricară podul . . 44 XVIII Cum îi fărîmară pe turci şi cum îi înecară în Dunăre .... . 45 XIX Cum se întoarse Mihai cu Jicman şi cum îl petrecu în Ardeal . . 47 XX Cum trimise împăratul pe Afiş paşa să-1 amăgească pe Mihai şi să lege pace 48 XXI Cum Udrea trecu Dunărea şi călca tabăra paşei Afiş .... 50 XXII Cum trecu Mihai Dunărea şi arse Nicopolea şi Vidinul ... 52 XXIII Cum trimise împăratul lui Mihai plocoane preţioase .... 54 XXIV Cum veni solul împăratului la Mihai şi-i aduse darurile .... 56 XXV Cum se întîmplă bătălia lui Mihai cu Bator Andrei, craiul unguresc 58 XXVI Cum porni Mihai asupra ungurilor şi pornind lupta îi birui ... 61 102 XXVII Cum se întîmplă cu moartea lui Bator Andrei craiul ... 63 XXVIII Cum Mihai răzbună sîngele craiului şi-i puse în furci pe ciobani 65 XXIX Cum Jicman îi puse gînd rău lui Mihai spre a-şi răzbuna vărul 67 XXX Cum veni Cancelarul cu ostile şi-1 goni pe Mihai din Vlahia . 70 XXXI Cum fugi Mihai şi merse în Nemţia, şi-1 primi Chezarul cu mare onoare şi-i dădu iarăşi domnia Ardealului şi Vlahiei ... 72 XXXII Cum Jicman trimise la Mihai cerînd pace 75 XXXIII Cum se loviră ostile, cum învinse Mihai pe Jicman .... 78 XXXIV Cum Jicman, înfrînt, se sfătui cu Ceachi să fugă 81 XXXV Cum merse Mihai la Basta, ca să ia sfat 83 XXXVI Cum se întîmplă moartea lui Mihai Voievod din pizmă .... 85 XXXVII Cum pizma a pierdut mulţi bărbaţi pe nedrept, precum şi pe acesta ce era sprijinul creşti- nilor 88 XXXVIII Aci mustră pe unguri şi pe nemţi pentru că l-au ucis pe nedrept pe Mihai 92 XXXIX Cum nimenea nu ştia ce se făcuse cu Mihai şi nu credea că mu- rise, întrebare 95 XL Cum moartea de nimic nu se teme şi nu se ruşinează .... 98 Lector: MĂRIA GRACIOV Tehnoredactor: ION TUDOR Apărat 1973. B.T. 26. IX. 1975. Tiraj 4500 cx. broşate Coli tipar 4,33. Tiparul executat sub comanda nr. 1359 la Întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918" str. Grigore Alexandrescu nr. 89 — 97, Bucureşti, Republica Socialistă România